Ca la 18 ani…

Numărul 9 mi-a adus mereu noroc, sau cel puțin așa mi-a plăcut mie să cred. M-am născut în 29 martie 1990, la ora 9 dimineața și de atunci o serie de întâmplări fericite le-am asociat cu acest număr.

Astfel, sâmbătă, 29 martie 2008, la ora 9 dimineața, ai mei părinți stăteu lipiți de patul meu. Nici nu am reușit să deschid bine ochii că o avalanșă de urări de bine și îmbrățișări s-au năvălit peste mine. Mama ținea în mână o pungă de cadou frumoasă foc.

Mi-am deschis ochii cum trebuie, m-am întins puțin să revin cu picioarele pe pământ și am început să deschid cadoul. În el era un breloc mic cu lanternă și o cutie de casetofon de mașină.

Tata avea pe atunci o Dacia 1310 și ai mei îmi spun zâmbind că, deși le pare tare rău că nu au reușit să-mi ia o mașină nouă, mi-au pus sistem audio pe dacie, să o conduc cu mai mult drag. Pe moment nici nu am știut cum să reacționez, dar înainte de a reuși să le mulțumesc, tata insistă să mă uit pe geam. Îmi zice că e mașina lui parcată chiar în față și că se văd boxele de sus. Vă dați seama că m-a luat cu palpitații crezând că ai mei chiar au făcut cine știe ce nebunie pe sărmana dacie.

Trag perdeaua sfios și într-adevăr era mașina acolo, doar că pe locul de parcare din față era o altă mașină care nu prea se potrivea în peisaj. Mi-am îndreptat privirea spre ea, dar parcă îmi era și frică să sper. Însă când mama mi-a spus printre lacrimi că la acea mașină se potrivește casetofonul, m-am prăbușit într-un plâns isteric de fericire. Am coborât în fugă, dar plângeam atât de tare că nu am reușit nici  să deschid mașina singură. (Da, știu că am cei mai grozavi părinți din lume :D)

Asta e povestea de care mi-am amintit cu drag mulțumită provocării lansate de Toyota de a ne imagina ce am face dacă am primi un Aygo cadou la 18 ani. Cât despre aventurile care ar urma, nu îmi trebuie prea multă imaginație, chiar dacă nu a fost vorba de Toyota Aygo, mașina la 18 ani am avut-o. Păcat că nu mi-am luat și carnetul atunci, dar asta e altă poveste.

Știți melodia One-X de la Three Days Grace?

Fix la ea m-am gândit când am văzut X-ul de pe grilajul noului Aygo. Și întâmplarea face, că exact asta ascultam eu pe la 18 ani. Așa că, mi-ar plăcea să cred că aș fi cu trupa din liceu în drum spre mare ascultând Three Days Grace, pregătiți de distracție.

Sau aș folosi orice pretext gen că plouă sau e frig, să o scot la plimbare spre școală și să o parchez cu fală în fața școlii. Ce s-ar mai uita toți colegii după mine când aș coborî.

Sau aș chiuli de la ultimele ore într-o zi de vineri să fugim cu prietenele pe lac. Am merge cu geamurile lăsate și cântând cât ne ține gura.

Și iar am fi chemate la direcțiune că am plecat la cinema. Frig mai era la cinematograful Dacia din Arad pe timp de iarnă și după două ore în sala aia goală și geroasă, ne-am fi urcat în mașină să ne încălzim.

Sunt multe amintiri frumoase care te leagă de o mașină atunci când ești tânăr… și nu numai.

Acest articol a fost scris pentru competiția Superblog 2014, ediția de toamnă.

Photo credit: Toyota

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s